Critici - Cenaclul ARTF
Satu Mare, 10 noiembrie 2013.
Mi se par poezile unei tinere care exteriorizează dialogul ei cu
realitatea mai mult sau mai puţin apropiată. Majoritatea au de fapt
formă dialogată. Multe situaţii create, în care ea este
regizorul, doresc a releva, un joc mărturisit al apropierii de o
lume de care ne-am îndepărtat mulţi dintre noi, cea a naturii
imediate care se relevă ochiului în forma sa simplă, din care
poeta nu doreşte să desprindă sensuri filosofice sau meditative.
Si bine face! Contactul cu lumea este duios, candid, pur, sensibil.
Imaginile poetice din unele poezii ar trebui să fie mai coerente,
mai lucrate. Jocul cunoaşterii, aşa cum ni-l propune Alina, nu se
ridică la nivelul poeziei. Mi-au plăcut poeziile ,Toamna’’ şi
,, Timpul’’ care au expresie poetică concentrată, dar păstrează
linia pe care se înscrie poeta. Să mai auzim de tine, Alina!
Prof. LIVIA MARCAN, Satu Mare, 10 noiembrie 2013.
Mi-a făcut o deosebită plăcere să lecturez poeziile jucăuşe ale
Alinei. Am remarcat în primul rând uşurinţa cu care scrie,
tonalitatea liniştitoare, calmă şi armonioasă a versurilor,
ritmul şi rima care sunt un plus destul de rar întâlnit în
poetica zilelor noastre.
Diversitatea şi modul de abordare a temelor alese în poeziile
prezentate, mi-au lăsat impresia că sunt foarte potrivite cărţilor
pentru copii.
Cu
drag, prof. Szigeti Elvira-Marcela, Satu Mare, 10 noiembrie 2013
Poeziile Alinei aduc multă prospetime, par poeziile unei persoane
tinere care se joacă cu sentimentele. In primele poeme are uneori
pierderi de ritm si cred ca mai are de lucrat la ele. Mi-au
plăcut in mod deosebit ,,Dimineata,, ,,Mai stai,, si ,,Bunica,,.
Versifică uşor asa încât apreciez în mod deosebit acest lucru.
Jurist Loredana Ştirbu, Satu Mare, 10 noiembrie 2013
Alina Cristea în creaţiile sale
poetice practică modalităţi diferite de exprimare ceea ce arată
talentul său şi capacitatea de creaţie. Ea scrie de la o poezie
model clasic la o poezie prozaică, ceea ce este garanţia unei
moderne dezvoltări artistice eliberată de inhibiţie de o formă
unică de creaţie. Crează o poezie a sentimentului dur, observaţia
vine din parte şi viziune bărbătească ,, Privirea?
De femeie ce trage din ţigară,, şi ,,Ce crudă isteria,
iar mintea - ce bolnavă, Când singură în suflet ţi-ai
picurat otravă, Şi iată azi, iubito, când clopotele-ţi bat,
Veninul geloziei în ce te-a transformat!,, Sau
,,Mai
stai iubita draga, tu nu vezi, Ca eu iti spun in fiecare zi, Sa mai
ramai la mine cat o fi? Mai stai frumoasa mea cu ochii verzi!,,
Exemplele
pot continua
Ar fi
interesant o creaţie mai feministă din partea ei, care cred că ar
prinde-o mai bine, ar exprima mai bine vocaţia sa, ar reflecta
personalizat problemele sale.
Prof. Ioan Andreica, Satu Mare, 10 noiembrie 2013
“ Te cert, pentru că te iubesc !
“
Există un dramatism profund în versurile Alinei
Cristea. Interogaţiile adresate unui personaj anonim sunt pline de
supleţe, dar şi de o refulare tacită. În alte ipostaze, ale
dimensiunii sale poetice, încearcă să se refugieze în trupul unor
personaje, pentru a evada dintr-o situaţie dureroasă: “ Sau
fă-mă o sirenă-n umbra ta! “;
“ Aş vrea să fiu un marinar la
post “; “
O pasăre apoi aş vrea să fiu...
“; “Eu mi-aş dori să fiu chiar
însăşi Marea “.( Marea
). În poemul “ Dimineaţa
“ poeta proiectează starea iubirii, pe care o întrevede cu ochii
deschişi până-n zorii dimineţii: “ Aş
vrea să-ţi fac cadou nemărginirea/ Şi de-am putea să fim aşa
mereu... “ ( Dimineaţa
).De fapt, prin intermediul acestui
poem pătrundem în lumea inefabilă a unei iubiri asemănătoare
unei perle strălucitoare. Dialogul dintre iubit şi iubită este cel
care alină durerile unui suflet atins de bagheta năucitoare a
iubirii curate. Pentru a ieşi din spaţiul interogaţiilor poetice,
poeta îşi alină durerile iubirii în dulceaţa odihnitoare a
contemplărilor: “ Iată frunza se
roteşte/ Îmbătată în cădere…”;
“ Iată norii cum înghit/ Precaut, dar mult din zare...”
( Toamna ). Aceste
contemplări,desprinse din natură, rezonează cu trăirile
interioare ale poetei, unde “
razele de soare” nu mai pot
împlini iubirea mult aşteptată, iar bucuria, adică “
vara” împlinirii acesteia, se
transformă într-o “ toamnă
timpurie”.
Trecerea implacabilă a timpului este în
defavoarea vârstei iubirii…( Timpul),
iar când porţi în suflet neîmpliniri pline de speranţă, nu prea
mai ai chef să te “joci”
cu timpul. Dorinţa imaginară, din care se revarsă iubirea ca un
fluviu, o regăsim în poemul “
Mai stai”: “ Mai stai cu frumuseţea nefirească/ Istorisindu-mi
vrute şi nevrute…”.
În altă ipostază a creaţiei, destinul iubirii este pus sub semnul
unei ghicitori: “ O brunetă
înşelătoare face inima să-i salte…” ( Ghicitoarea ).
Iubirea adevărată, pură, curată şi fidelă, rabdă şi această
încercare acordată iubitului răzvrătit, orbit de un miraj, iar
din această dramă nu lipsesc lacrimile
unei dureri neîmpărtăşite.
După
atâta osteneală şi luptă pentru o iubire autentică, poeta se
relaxează într-o baie de amintiri, care-i redă liniştea, fie şi
temporar, pe care o regăsim în poemele: „ Bunica “ şi “
Vis frumos “.Tărâmul mirific al copilăriei este oaza de
linişte în care ne relaxăm preţ de câteva clipe efemere. Apoi,
pornim din nou la drum prin această viaţă imprevizibilă şi
întortocheată, în care fericirea şi iubirea sunt ca nişte fete
morgane.
Poemele Alinei sunt o frescă interioară a unui
suflet nobil, ahtiat după cupa iubirii adevărate, nesimulată şi
necondiţionată. Dacă ar fi să concentrez în câteva cuvinte
esenţa acestor poeme, l-aş cita pe Nichita Stănescu, care a spus
la un moment dat: „ Te cert, pentru
că te iubesc !”.
Poetul Dumitru Ţimerman, Satu Mare, 10 noiembrie 2013
Alina CRISTEA – O
poezie de primă tinerete, cu amprente aproape adolescentine, dar care
anuntă un poet ce bate la portile cetătii pe care o numim Poezie.
Încă nedescătusată de clasicul scolastic,
care o atrage spre piesaj si modele de poezie obisnuită, Alina
Cristea percepe poemul modern cu antene sensibile, si îi face loc din
când în când, în textele sale. Rămâne încă ancorată în lecturile care
îmi amintesc de George Topârceanu, cum este aici:,, El viteaz, iar ea
boema – ca o pana e de fina,/Îi da drumul sa viseze în balcon la
gospodina;/ O poezie jucăusă, care cade cu accentul pe rime, un fel de
floricele de porumb pe care îti face plăcere să le rontăi, se te bucuri
de el, apoi… treci mai departe.
Un talent evident, o poetă care ar putea
fi de prima pagină, dacă ar continua să scrie, dar si să citească
poezie contemporană, să se confrunte la scenă deschisă cu poetii zilei.
,, Ssss! E liniste în delta!/Îsi croieste
drum spre mal/Barca vechiului pescar/Enigmatica si zvelta..("Toamna în
deltă") Iată un vers care convinge că Alina Cristea este poetă.
Scriitoarea Melania Cuc in volumul Petale lirice din 2010 - http://arhivamonitorcultural.wordpress.com/%E2%96%BC-noua-geografie-literara/melania-cuc-%E2%80%9Epetale-lirice%E2%80%9C-volum-colectiv-de-poeme-ce-merita-citite/
